Flori

Miroase a primăvară. Iarna parcă nu se dă dusă, nici păcatul din noi. Postul a început. Slujbele Bisericii ne îndeamnă la o pocăință mai profundă, la lepădarea troienelor de păcate pe care le-am adunat. Primele pregătiri de reînviere au început în sufletului fiecărui om care vrea să adune un buchet cât mai mare și mai frumos de flori duhovnicești pentru a-L întâmpina pe Hristos Cel Răstignit și Înviat. Dar nici natura nu se lasă mai prejos. Ghioceii care au răzbătut deja prin pătura albă de nea, vestesc cu glasul firav al clopoțeilor lor, apropierea primăverii.

Anotimpuri

Toate anotimpurile sunt frumoase. Fiecare are farmecul lui. Timpul are un fel al său de a trece repede și de a nu-ți da răgaz să trăiești fiecare anotimp în splendoarea lui. Important e să traversăm toate anotimpurile cu un anotimp unic, lăuntric, anotimpul Iubirii, iubirea de de frumos, de flori, de păsări, de oameni, de Dumnezeu.

Sfânta Treime – Taina tainelor

Nădejdea mea este Tatăl,
Scăparea mea este Fiul,
Acoperământul meu este Duhul Sfânt,
Treime Sfântă Slavă Ție!

Așa cum întruparea lui Dumnezeu nu poate fi cuprinsă și înțeleasă cu mintea tot așa nici Sfânta Treime nu poate fi receptată decât prin credință. Sfântul Augustin văzând un copil la malul mării încercând să mute marea într-o gropiță s-a gândit: „oare nu așa și eu vreau să vorbesc despre Sfânta Treime?”. Așa cum ochii nu pot privi lumina soarelui așa nici mintea nu poate cuprinde taina Sfintei Treimi.

Castani înfloriți


Castani în floare,
Amintiri din pruncie,
Albine zum-zum.

Când văd castani înfloriți gândul îmi zboară la minunata copilărie pe care am petrecut-o alături de sora și părinții mei în satul din depresiunea Hațegului, de unde, în zilele însorite, se vedea Retezatul. În zona aceea castanii înfloreau întotdeauna la întâi mai. Lângă casa noastră erau trei castani, care creșteau alături de noi și odată cu noi. Primăvara ne bucurau cu podoaba lor florală, arătau ca niște mirese împodobite de nuntă. Unul era mai micuț, ceilalți doi mai falnici.

Lacrimile Maicii Domnului

Ne apropiem cu pași rapizi de Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare cum i se mai spune. Această săptămână este plină de rugăciuni, de lacrimi și durere. Florile din Duminica Floriilor se preschimbă în piroane, iar osanalele: „Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!” se transformă în huiduieli „răstignește-L, răstignește-L”! Acum, mai mult ca altădată, parcă fiecare dintre noi simțim și ne învinuim că am contribuit cu o palmă, cu o lovitură de bici de câte ori am păcătuit.

Pragul mântuirii

Când intrăm în biserică, vedem pe ușile împărătești icoana Bunei Vestiri, iar pe ușile diaconești cei doi Arhangheli, Mihail și Gavriil. În timpul Sfintei Liturghii auzim: „Să stăm bine să stăm cu frică, să luăm aminte”, vocea de tunet a Arhanghelului Mihail când cade ceata de îngeri în frunte cu Lucifer. Aceste cuvinte ne îndeamnă la stare de veghe, de deșteptare continuă. Arhanghelul Mihail stă cu sabia în mână la poarta Raiului, că nimic necurat nu va intra în Împărăție.

Arta cu acul

Despre pasiunea mea pentru lucru de mână am mai scris. Acum vreau să scriu doar despre goblen. Originile goblenului se află în atelierele meșteșugărești ale Franței secolului al XVII-lea. Este un gen de tapiserie denumit astfel după produsele Manufacturii Gobelini, un vestit centru francez de artă decorativă înființat de Jean Gobelin originar din Reims. Goblenul este un fel de desen cu acul și cu ațele pentru a transpune pe pânză „puncte sufletești”. Este arta cu acul. De fapt este artă și pasiune.

Gânduri despre timp

În aceste zile auzim de pe buzele tuturor urarea de „La mulți ani!”. Frumoasă urare. Dar oare ce tăinuiește ea dincolo de cuvinte? Oare tăinuiește dorul de veșnicie? Sau frica de moarte? Sau și una și alta? Se aude mereu remarca „ce repede a trecut anul acesta”. De fapt, ce repede au trecut toți anii. Depinde ce am reușit să adunăm cu adevărat în acești ani „că trece viața noastră și ne vom duce” (Psalmul 89, 12).

Pagini